Creșterea crapului în heleșteie

Totalitatea vieţuitoarelor din apă formează un sistem de legătură complex, o simbioză corelată. Într-un mediu acvatic trăiesc împreună viețuitoare din mai multe specii, (diferite specii de pești, crap in cazul nostru) între care sistemul de legătură este multilateral (legături de nutriţie, reproducere, concurenţă, etc.). Vieţuitoarele, prin legăturile lor proprii în timpul activităţilor de viaţă, au efect asupra mediului lor neînsufleţit şi îl modifică într-o măsură oarecare. Pe lângă acesta şi mediul influenţează în mod decisiv condiţiile de viaţă pentru convieţuire.

Pregătirea heleşteielor pentru popularea cu crap

Se începe prin golirea heleşteielor, operaţiune urmată de desfundarea canalelor drenoare, curăţarea şi nivelarea fundului acestora. Uneori, când adâncimea heleşteielor s-a redus semnificativ, se impune decolmatarea vetrei de bazin, care se realizează prin îndepărtarea stratului de mâl. Dacă nu se intervine pentru îndepărtarea mâlului, oricum este obligatoriu ca după uscarea acestuia să se treacă cu o grapă, cu scopul mobilizării terenului, astfel ca aerul să pătrundă în profunzime. Oxigenul va favoriza reacţiile de oxidare din mâlul organic şi va grăbi mineralizarea acestuia.

Acolo unde apa bălteşte, se încearcă nivelarea locului, după îndepărtarea apei. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se va administra var nestins pe fiecare zonă acoperită cu apă, calculându-se o cantitate de cca 2500 kg/ha. Prin aceasta se urmăreşte distrugerea eventualilor agenţi patogeni, care altfel ar rămâne în heleşteu şi ar provoca boli grave crapului care urmează a fi cazat. În acelaşi timp, varul nestins distruge şi peştii fără valoare, sau cu valoare economică redusă, cum ar fi boarţa, pseudorasbora, carasul etc., care nu aduc un plus de venituri fermei piscicole, ci, din contră, produc o reducere a lor prin faptul că sunt concurenţi la hrana crapului.

De cele mai multe ori, pe vatra de bazin uscată se administrează îngrăşăminte organice sau anorganice, iar dacă este cazul, se vor administra şi amendamente. Pregătirea heleşteielor constă şi în verificarea şi repararea digurilor, a canalelor şi instalaţiilor de alimentare şi evacuare a apei. Numai după ce heleşteiele au fost astfel pregătite urmează să fie inundate, iar după două săptămâni populate cu crap.
În cazul în care heleşteiele sunt nou construite, se umple cu apă şi se verifică pe parcursul câtorva zile funcţionalitatea instalaţiilor hidrotehnice şi rezistenţa digurilor. În acelaşi timp se urmăreşte ca la baza taluzurilor uscate să nu fie zone umede. Dacă există asemenea zone, înseamnă că digul este dimensionat incorect şi există pericolul de subfuziune, adică de dărâmare în timp a acestuia.

Pregătirea helesteielor trebuie facută cu câteva săptămâni sau luni înainte de inundarea bazinului prin însămânțarea unor plante perene (lolium, trifoi alb, coada vulpii) ce va constitui substratul pentru depunerea pontei; – în zonele umede, unde apa balteste se va administra clorura de var. Productivitatea piscicolă se stimuleaza prin administrarea de gunoi fermentat, var stins, fân, drojdie de bere si făină de pește la nivelul apei. Combaterea prădătorilor se face cu gard sau plase din stuf. Se inundă heleșteele atunci când temperatura apei se menține câteva zile la 17-18 grade. Lansarea reproducătorilor se face după o prealabilă îmbăiere timp de 3-5 minute într-o soluție de NaCl 3%, cu scopul inlăturării paraziților corporali. Pentru a asigura hrana naturală necesară alevinilor de 1 zi după reproducere, se pune la mal gunoi de grajd fermentat, iar după alte 2 zile se administrează must de grajd.
După pescuirea alevinilor și transferul în bazine de predezvoltare sau de creștere, heleșteul de reproducere se scurge și se zvântă, iar vatra acestuia se prelucrează cu grapa sau discul.

Sistemul ecologic al heleşteielor de crap

Economia heleşteielor se datorează faptului că proteinele care sunt produse în lacuri prin proceduri biologice de vieţuitoare de nivel inferior (zooplancton şi zoobentos) se apropie de efective de peşti din crescătorii. Simbioza naturală a vieţuitoarelor din lacuri remite sursa naturală de forţă şi energie a soarelui. Această energie va ajunge în mai multe etape prin reţeaua de nutriţie a efectivului de peşti. Heleşteul nu poate asigura hrana pentru peşti exclusiv prin metode naturale în cantitate corespunzătoare. Pentru ca economia lacului să fie rentabilă, sarcina crescătorului este de a influenţa hrana peştilor şi să le completeze cu furaje din surse externe.
Deci, în heleşteie proteinele provin din hrană naturală, precum şi multiple compusuri esenţiale (ex. vitamine, grăsimi nesaturate, etc.), în timp ce energia necesară menţinerii metabolismului este asigurată prin conţinutul de amidon al furajului ieftin de abrac. Dimensiunea mare a lacurilor şi a cantităţii apei oferă senzaţie de siguranţă, stabilitate care este importantă din punct de vedere a asigurării oxigenului.

Crapul

În principiu, crapul este o specie de peşte omnivor, adică în funcţie de posibilităţi avantajează racile de nivel inferior, cu corpuri mici, care trăiesc în ape stătătoare şi ape curgătoare (membrii zooplanctonului), viermi, melci şi larvele insectelor din nămol, însă pe lângă hrana de origine animală consumă seminţele, vlăstarul plantelor acvatice, fructul, părţile uscate ale plantelor din nămol care cad în apă. În heleşteie artificiale sunt utilizate aceste proprietăţi, pe baza cărora care peștii sunt hrăniți cu diferite tipuri de cereale, produse auxiliare agricole ca furaje suplimentare. Procentul în mod optim este de 50-50 %.

Crapul în heleşteie are un rol important din punct de vedere al producţiei de carne de peşte, dar şi de formare a mediului. Prin excavarea, mişcarea solului din lac se limitează formarea nămolului anaerob, pe de altă parte, prin reîntoarcerea permanentă a elementelor nutritive biogene şi prin tulburarea apei devine un factor esenţial al producţiei biologice din lacuri. Acest rol al crapului nu poate fi înlocuit prin nicio specie de peşte.

În heleşteie fără crapi, din cauza adâncimii scăzute a apei se vor înmulţi în mod rapid cele mai variate plante acvatice de nivel superior, care vor extrage elementele nutritive din apă, ceea ce va împiedica înmulţirea algelor monocelulare. Procesul acvatic al circulaţiei energiei va fi oprit deja la nivelul de bază şi astfel se ajunge într-o situaţie fără ieşire.

În concluzie, putem stabili că specia de crap prin activitatea specială de viaţă ajută la formarea mediului din lacuri necesar creşterii altor specii de peşti şi menţinerea acestei situaţii pe termen lung.